1. Te laud cu vie credință,
Etern și Slăvit Dumnezeu!
Credința îmi dă biruință
în trupul și-n sufletul meu!
Credința cântând, e lumină,
putere și-avânt înspre cer;
prin ea alergarea-i senină,
ne-nfrântă de lucruri ce pier.

2. Credința mă face statornic
pe drum de-adevăr și de har,
și-a Duhului roadă mai spornic
mi-o crește spre ceruri mai clar!
Credința cea vie-mi păstrează
întreaga ființă-n Hristos,
și-n duh îmi aduce amiază
și-un cântec de slavă frumos

3. Credința pe veci mă unește
cu toți ce-au primit-o în ei,
cu ei, împreună, cerește,
înalț al iubirii temei.
Te laud cu vie credință,
o, Tată Ceresc, preaiubit!
Din Tine să-mi dai stăruință,
să-Ți cânt mai cu foc, neoprit!

I: Cântările Harului, volumul 12, cântarea 30.