1. Tot ce ating cu credință,
se preface în lumină,
în iubire plină, plină,
și-n trăire mai divină,
tot ce ating cu credință.

R: Credința, credința
al cerului dar,
/: îmi face ființa
comoară de har. :/

2. Tot ce ating cu credință,
netezește albă cale,
să mă-nalț din neagră vale
înspre-un cer cu osanale.
Tot ce ating cu credință.

3. Tot ce ating cu credință,
îmi slujește spre-mplinire
în Hristos și-a Lui trăire,
pân-la sfânta-I revenire,
tot ce ating cu credință.

4. Tot ce ating cu credință,
arde tot în sărbătoare,
înspre-o slavă numai soare
pentru Dumnezeul Mare,
tot ce ating cu credință.

I: Cântările Harului, volumul 6, cântarea 352.