Nicolae Moldoveanu V1 C V2 C V3 C V4 C [V1] Tot ce ating cu credință, se preface în lumină, în iubire plină, plină, și-n trăire mai divină, tot ce ating cu credință. [C] Credința, credința al cerului dar, /: îmi face ființa comoară de har. :/ [V2] Tot ce ating cu credință, netezește albă cale, să mă-nalț din neagră vale înspre-un cer cu osanale. Tot ce ating cu credință. [V3] Tot ce ating cu credință, îmi slujește spre-mplinire în Hristos și-a Lui trăire, pân-la sfânta-I revenire, tot ce ating cu credință. [V4] Tot ce ating cu credință, arde tot în sărbătoare, înspre-o slavă numai soare pentru Dumnezeul Mare, tot ce ating cu credință.