1. Vin furtuni și valuri grele
peste mine cu urgie,
dar eu știu că-mi schimbi, Isuse
întristarea-n bucurie.

R1: După pagube și-nfrângeri,
dup-a luptei vijelie,
/: Tu-mi prefaci, în mila-ți sfântă,
întristarea-n bucurie. :/

2. Când mi-a fost viața-n beznă
doborâtă și pustie,
mi-ai schimbat, cu mână tare,
întristarea-n bucurie.

R2: N-ai lăsat să biruiască
cel vrăjmaș - ca să se știe
/: că Tu-mi schimbi întotdeauna
întristarea-n bucurie. :/

3. Tu veghezi cu milă-ntruna,
ca să-mi ții nădejdea vie
și-mi prefaci fără-ncetare
întristarea-n bucurie.

R3: Și la urmă, după toate,
pentru-ntreaga veșnicie,
/: vei schimba, pe tot pământul,
întristarea-n bucurie. :/

4. /: Ție Se cuvine slavă,
Ție, Doamne, numai Ție,
Tu ești Cel ce schimbi Ia vreme
întristarea-n bucurie. :/

I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 330.