1. E frumos când poți în viață
/: să fii darnic și milos. :/
Să te duci de dimineață,
/: să ștergi lacrima răzleață. (bis 1)
E frumos, e frumos. :/

2. E frumos, cât zboară anii,
/: să-ți faci viața un prinos. :/
Să hrănești cu drag orfanii,
/: să ajuți pe toți sărmanii. (bis 1)
E frumos. :/

3. E frumos când nu-i răpusă
/: jertfa ta de-un gând fălos. :/
Când în taină nepătrunsă
/: îți faci haina cea ascunsă. (bis 1)
E frumos, e frumos. :/

4. Însă fapta cea mai mare,
/: darul cel mai de folos, :/
e să chemi pe-un om, pe-oricare,
/: dintr-o viață de pierzare, (bis 1)
la Hristos, la Hristos. :/

I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 209.
Autor text: Costache Ioanid.