1. Era frumos şi alb atunci,
când mi-ai lucit, trecând prin lunci
Isuse.
Tu lângă mine Te-ai oprit,
/: cu mângâieri m-ai copleşit, :/
nespuse.

2. De-atunci pe caleaTa păşesc
şi zilele mi le trăiesc
senine.
Căci noi vederi mi-ai dăruit
/: şi viaţa mea-i numai zenit :/
în Tine.

3. Cu roade sfinte m-ai umplut
şi din lumină mi-ai ţesut
Tu haine.
În slujba Ta m-ai aşezat,
/: în mir de har m-ai îmbăiat :/
şi-n taine.

4. De-aceea dragostea-mi Ți-o dau
şi-n Tine doruriIe-mi vreau
supuse.
Mă-nchin şi Numele-Ți slăvesc
/: şi-n flăcări Te mărturisesc. :/
Isuse!

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 274.