1. Floare dalbă m-ai făcut, Isus,
Ca să-nalț frumsețea Ta mai sus.

R: Doamne, Tu, prin harul Tău sfințit,
floare-n Rai pe veci m-ai răsădit,
floare pentru bucuria Ta,
floare vie, ca să-Ți pot cânta.

2. Roua-nzori când mă va săruta,
Ție-Ți voi-nălța mireasma mea.

3. Vântul când mă va pleca în jos,
Ție-ți voi-nălța plăcut miros.

4. Ploaia când mă va spăla deplin,
Ție-Ți voi nălța parfum divin.

5. Floarea Ta pe veci eu sunt, Isus,
Ca să-Ți-nalț frumsețea tot mai sus.

I: Cântările Harului, volumul 6, cântarea 243.