1. Bunătatea-Ți sfântă,
zilnic mă-nveșmântă,
zilnic îmi coboară,
Doamne-a Ta comoară.
Ea mă pregătește,
să trăiesc cerește
să Te-nalț pe Tine,
necurmat în mine!

2. Bunătatea-Ți mare,
n-are-asemănare,
n-are vreo oprire,
Doamne-n dăruire.
Haru-ntreg mi-aduce,
pe-a Golgotei cruce,
și-mi deschide plină
ușa spre lumină.

3. Bunătatea-Ți trează,
liniștit m-așează,
liniștit mă ține,
Doamne-n cer cu Tine.
Fie lăudată,
binecuvântată,
sfânta-Ți bunătate
În eternitate!

I: Cântările Harului, volumul 7, cântarea 396.