1. Doamne, Tu-mi ești necurmat Tărie
în a slăbiciunii vijelie.
Necurmat Tu mă-nsotești,
mă ridici și mă-ntărești,
harul Tău preasfânt mi-l înnoiești,
că Ia dreapta mea o mie
de-ar cădea în bătălie,
/: Tu-mi ești necurmat Tărie. :/
Sunt al Tău și mă păzești,
ca s-arăți cât mă iubești.

2. Doamne, Tu-mi ești necurmat Tărie
când mi-e stins-a vieții bucurie.
Necurmat Tu mă veghezi,
mă aprinzi, mă luminezi,
harul iar în suflet mi-l așezi.
Câte nopți ar fi să vie,
cu furtuni și cu urgie,
/: Tu-mi ești necurmat Tărie. :/
Sunt al Tău și mă păzești,
ca s-arăti cât mă iubești.

3. Doamne, Tu-mi ești necurmat Tărie
peste toate - sufletu-mi să știe.
Necurmat cu mine stai
și din Tine-mi dai și-mi dai
harul felurit pe care-l ai.
Până-n sfânta-mpărătie,
moștenirea Ta cea vie,
/: Tu-mi ești necurmat Tărie. :/
Sunt al Tău și mă păzești,
ca s-arăți cât mă iubești.

I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 267.