Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 [V1] Doamne, Tu-mi ești necurmat Tărie în a slăbiciunii vijelie. Necurmat Tu mă-nsotești, mă ridici și mă-ntărești, harul Tău preasfânt mi-l înnoiești, că Ia dreapta mea o mie de-ar cădea în bătălie, /: Tu-mi ești necurmat Tărie. :/ Sunt al Tău și mă păzești, ca s-arăți cât mă iubești. [V2] Doamne, Tu-mi ești necurmat Tărie când mi-e stins-a vieții bucurie. Necurmat Tu mă veghezi, mă aprinzi, mă luminezi, harul iar în suflet mi-l așezi. Câte nopți ar fi să vie, cu furtuni și cu urgie, /: Tu-mi ești necurmat Tărie. :/ Sunt al Tău și mă păzești, ca s-arăti cât mă iubești. [V3] Doamne, Tu-mi ești necurmat Tărie peste toate - sufletu-mi să știe. Necurmat cu mine stai și din Tine-mi dai și-mi dai harul felurit pe care-l ai. Până-n sfânta-mpărătie, moștenirea Ta cea vie, /: Tu-mi ești necurmat Tărie. :/ Sunt al Tău și mă păzești, ca s-arăți cât mă iubești.