1. Să nu ne pară rău de tot
ce-am dat și dăm iubirii,
căci numa-n ea ni-s pe pământ
/: izvoarele trăirii. :/
Ea-i mama noastră scumpă, ea
ni-e leagăn, sân și nume,
de ea ne alipim și nu-s
mai fericiți pe lume.

2. Iubirea arde dintre noi
și zid și depărtare,
în ea avem același gând
/: și dor și drum și stare. :/
În ea suntem nedespărțiți
în muncă și-n răsplată,
în ea deplin împărtășiți
de fiecare dată.

3. Când toată viața ne-o trăim
În slujba mântuirii,
să nu ne pară rău de tot
/: ce-am dat și dăm iubirii. :/
Ea ne va răsplăti-nmiit
în Viața Viitoare,
căci nimănui cui i-a jertfit,
ea n-a rămas datoare.

I: Cântările Harului, volumul 6, cântarea 67.
Autor text: Traian Dorz