1. Nu mântuirea Ta o caut
cu harul ei cel minunat,
ci-n jarul dragostei din mine
/: pe Tine, Doamne, eu Te cat. :/
Pe Tine eu Te sorb întruna,
ca să Te am desăvârșit,
pe Tine Te iubesc și-n Tine
eu sunt întreg și fericit.

2. Nu după darurile-Ți sfinte
alerg și lupt și mă trudesc,
ci-n flacără, cu-ntregu-mi suflet,
/: pe Tine, Doamne, Te doresc. :/
Vreau contopit deplin în Tine
să fiu așa cum Tu mă vrei
să-Ți pot 'nălța mereu Ființa
în toată frumusețea ei.

3. Nu cat lucrarea Ta preasfântă,
cu strălucirea-i de nespus,
ci voia Ta dumnezeiască.
- Pe Tine, Doamne, mai presus.
S-ascult în liniștea iubirii,
Cuvântul care mi-l șoptești
și să-l plinesc întreg, din Tine,
cu foc, statornic - cum dorești.

4. Pe Tine, Doamne, eu Te caut,
nu darul Tău cel felurit,
văpaia dragostei din mine
Te vrea pe Tine, neoprit.
Căci Tu-mi ești TOT pentru vecie:
și cer și rai și tot ce-ascult.
Din Tine vin și merg spre Tine,
cu cât Te am, Te vreau mai mult.

I: Cântările Harului, volumul 6, cântarea 55.