Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 [V1] Nu mântuirea Ta o caut cu harul ei cel minunat, ci-n jarul dragostei din mine /: pe Tine, Doamne, eu Te cat. :/ Pe Tine eu Te sorb întruna, ca să Te am desăvârșit, pe Tine Te iubesc și-n Tine eu sunt întreg și fericit. [V2] Nu după darurile-Ți sfinte alerg și lupt și mă trudesc, ci-n flacără, cu-ntregu-mi suflet, /: pe Tine, Doamne, Te doresc. :/ Vreau contopit deplin în Tine să fiu așa cum Tu mă vrei să-Ți pot 'nălța mereu Ființa în toată frumusețea ei. [V3] Nu cat lucrarea Ta preasfântă, cu strălucirea-i de nespus, ci voia Ta dumnezeiască. - Pe Tine, Doamne, mai presus. S-ascult în liniștea iubirii, Cuvântul care mi-l șoptești și să-l plinesc întreg, din Tine, cu foc, statornic - cum dorești. [V4] Pe Tine, Doamne, eu Te caut, nu darul Tău cel felurit, văpaia dragostei din mine Te vrea pe Tine, neoprit. Căci Tu-mi ești TOT pentru vecie: și cer și rai și tot ce-ascult. Din Tine vin și merg spre Tine, cu cât Te am, Te vreau mai mult.