1. Nu te-ncrede niciodată
într-un om, oricine-i el,
căci e trestie clătinată
și se-ndoaie-n orice fel.
Ci în Domnul, totdeauna,
tu te-ncrede liniștit,
cât de tare-ar fi furtuna
El rămâne neclintit

2. Nu te-ncrede nici în tine,
în înțelepciunea ta,
poate clipa care vine
te va duce-nveci cu ea.
Și tu ești tot trestie slabă,
însă Domnul cel Preasfânt,
de te-ncrezi în El în grabă
te-ntărește c-un cuvânt.

3. Nu te-ncrede în pământul
care-l calci când vii ori pleci
și el trece - e ca vântul:
nu rămâne-așa în veci.
Dar te-ncrede cu putere
în Acel ce l-a-ntocmit,
El ți-aduce mângâiere,
EI, Eternul Domn Slăvit.

I: Cântările Harului, volumul 6, cântarea 49.