Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 [V1] Nu te-ncrede niciodată într-un om, oricine-i el, căci e trestie clătinată și se-ndoaie-n orice fel. Ci în Domnul, totdeauna, tu te-ncrede liniștit, cât de tare-ar fi furtuna El rămâne neclintit [V2] Nu te-ncrede nici în tine, în înțelepciunea ta, poate clipa care vine te va duce-nveci cu ea. Și tu ești tot trestie slabă, însă Domnul cel Preasfânt, de te-ncrezi în El în grabă te-ntărește c-un cuvânt. [V3] Nu te-ncrede în pământul care-l calci când vii ori pleci și el trece - e ca vântul: nu rămâne-așa în veci. Dar te-ncrede cu putere în Acel ce l-a-ntocmit, El ți-aduce mângâiere, EI, Eternul Domn Slăvit.