1. Doamne, dă-mi simțire nouă
/: să Te cânt, :/
inimă cum nu sunt două
/: pe pământ. :/
Pune astăzi lirei mele
/: strune vii, :/
să-Ți înalțe pân-la stele
/: melodii. :/

2. Că din beznă la lumină
/: Tu, milos, :/
mi-ai spălat întreaga vină
/: și m-ai scos. :/
C-ai știut în piept să-mi sameni
/: omul nou, :/
fă să fiu acum spre oameni
/: blând ecou. :/

3. De Ia Tine ca o carte,
/: eu să fiu, :/
către cei ce merg spre moarte
/: și nu știu. :/
Celor ce privesc spre Tine
/: fără păs, :/
dă-le, Doamne, Tu prin mine
/: ochi și văz. :/

4. Celor ce în încleștare
/: au căzut, :/
fă-mă, Doamne-mbărbătare
/: drum și scut. :/
Celor ce nu le mai vine
/: nime-n prag, :/
dă-le să găsească-n mine
/: frate drag. :/

5. Fă-mă solul Tău, Părinte,
/: către toți, :/
și spre calea Ta, fierbinte,
/: Tu să-i scoți. :/
Să fiu pentru toți făclie
/: pe pământ, :/
Înspre nunta ce-o să fie-n
/: cerul sfânt. :/

I: Cântările Harului, volumul 6, cântarea 16.
Prelucrare după I. N.