1. V-am întristat și-am fost gelos...
Am vrut să fiți toți fără pată.
Dar iată azi vă spun duios:
/: Eu Iosif sunt... :/ E sănătos
bătrânul tată?
Nu mă priviți ca pe-un străin,
chiar dac-a fost amară truda.
De lacrimi sufletul mi-e plin.
O, vino, frate Beniamin,
o, vino, Iuda!
Eu sunt Iosif, eu sunt Iosif!
De lacrimi sufletul mi-e plin.
O, vino, frate Beniamin,
o, vino, Iuda!

2. Din dragostea m-am pus chezaș,
ca să vă schimb spre viață sorții.
Dar voi, c-un cuget pătimaș,
/: m-ați azvârlit :/ ca pe-un vrăjmaș
în groapa morții.
Ați râs ca de-un ieșit din minți,
ca de-un făuritor de visuri.
M-ați lepădat pe-un pumn de-arginți
către-un destin de suferinți
de reci abisuri.
Eu sunt Iosif, eu sunt Iosif.
M-ați lepădat pe-un pumn de-arginți
către-un destin de suferinți
de reci abisuri.

3. Vă amintiți acum, voi frați,
de taina visurilor mele?
Cum voi ca niște snopi cădeați
/: sau cum din cer :/ vă prăbușeați
ca niște stele?
Și iată visul s-a-mplinit,
căci nici un semn din cer nu trece.
Așa cum visul a vestit,
azi în genunchi v-ați prăbușit
toți unsprezece.
Eu sunt Iosif, eu sunt Iosif.
Așa cum visul a vestit,
azi în genunchi v-ați prăbușit
toți unsprezece.

4. Dar nu mai plângeți c-ați ucis
în mine darul de iubire.
Nu voi la moarte m-ați trimis,
/: ci Domnul chiar :/ v-a-ntredeschis
o izbăvire.
O, dac-ați ști că vă iubesc
mai mult decât pe mine însumi.
Dar ochii voștri nu ghicesc
iubirea Tatălui ceresc
măcar în plânsu-mi?
Eu sunt Iosif, eu sunt Iosif.
Dar ochii voștri nu ghicesc
iubirea Tatălui ceresc
măcar în plânsu-mi?

5. Veniți să vă cuprind la piept!
Cămările de pâine-s pline.
De-atâta vreme vă aștept,
/: ca pas cu pas :/ să vă îndrept
spre ape line...
Veniți în vremea de apoi
spre Cel ce-i astăzi Pâinea vie!
El vrea să fie pentru voi
făuritor de visuri noi
în veșnicie!
Eu sunt Iosif! Noul Iosif!
Eu vreau să fiu azi pentru voi
făuritor de visuri noi
în veșnicie!

I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 165.
Autor text: Costache Ioanid.