Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 [V1] V-am întristat și-am fost gelos... Am vrut să fiți toți fără pată. Dar iată azi vă spun duios: /: Eu Iosif sunt... :/ E sănătos bătrânul tată? Nu mă priviți ca pe-un străin, chiar dac-a fost amară truda. De lacrimi sufletul mi-e plin. O, vino, frate Beniamin, o, vino, Iuda! Eu sunt Iosif, eu sunt Iosif! De lacrimi sufletul mi-e plin. O, vino, frate Beniamin, o, vino, Iuda! [V2] Din dragostea m-am pus chezaș, ca să vă schimb spre viață sorții. Dar voi, c-un cuget pătimaș, /: m-ați azvârlit :/ ca pe-un vrăjmaș în groapa morții. Ați râs ca de-un ieșit din minți, ca de-un făuritor de visuri. M-ați lepădat pe-un pumn de-arginți către-un destin de suferinți de reci abisuri. Eu sunt Iosif, eu sunt Iosif. M-ați lepădat pe-un pumn de-arginți către-un destin de suferinți de reci abisuri. [V3] Vă amintiți acum, voi frați, de taina visurilor mele? Cum voi ca niște snopi cădeați /: sau cum din cer :/ vă prăbușeați ca niște stele? Și iată visul s-a-mplinit, căci nici un semn din cer nu trece. Așa cum visul a vestit, azi în genunchi v-ați prăbușit toți unsprezece. Eu sunt Iosif, eu sunt Iosif. Așa cum visul a vestit, azi în genunchi v-ați prăbușit toți unsprezece. [V4] Dar nu mai plângeți c-ați ucis în mine darul de iubire. Nu voi la moarte m-ați trimis, /: ci Domnul chiar :/ v-a-ntredeschis o izbăvire. O, dac-ați ști că vă iubesc mai mult decât pe mine însumi. Dar ochii voștri nu ghicesc iubirea Tatălui ceresc măcar în plânsu-mi? Eu sunt Iosif, eu sunt Iosif. Dar ochii voștri nu ghicesc iubirea Tatălui ceresc măcar în plânsu-mi? [V5] Veniți să vă cuprind la piept! Cămările de pâine-s pline. De-atâta vreme vă aștept, /: ca pas cu pas :/ să vă îndrept spre ape line... Veniți în vremea de apoi spre Cel ce-i astăzi Pâinea vie! El vrea să fie pentru voi făuritor de visuri noi în veșnicie! Eu sunt Iosif! Noul Iosif! Eu vreau să fiu azi pentru voi făuritor de visuri noi în veșnicie!