1. Să fiu rug aprins din care
să vorbești Tu, Domnul meu,
și din starea-mi arzătoare
să Te-nalți mai plin, mereu.

R: Domnul meu, Domnul meu,
să vorbești mereu, mereu,
prin viata mea, prin viata mea
să Te-nalți, să Te-nalți
să Te-nalți doar Tu din ea.

2. Toți cei care stau s-asculte,
să-nțeleagă mai curat,
că din glasurile multe
glasul Tău e-adevărat.

3. Glasul Tău e-n veci iubirea
și-adevărul luminos,
care-aduce mântuirea
sufletului credincios.

4. Fericiți cei ce-n credință
vin s-asculte glasu-Ți sfânt,
Tu le-aduci cu prisosință
raiu-n inimi pe pământ.

5. Să fiu rug în flăcări sfinte,
ca din mine, neoprit,
să vorbești doar Tu, Părinte,
și să Te înalți slăvit.

I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 377.