În pustie-n sărăcie neavând nimic frumos, simțul tace și în pace duhul gustă din Hristos. Fericire e-n iubire, chiar și-n loc sărăcăcios.
Refren
Fericire e-n iubire, În iubirea cea de sus, orice freamăt orice geamăt, Tu-l alini iubit Isus.
Strofă 2
Tu-mi ești viața, Tu povața, Tu amic la bine-ori rău, și prin moarte să mă poarte dragostea-Ți de Dumnezeu; veșnicie, mie-mi fie clipa-n care Tu-mi ești eu.
Strofă 3
Ce străluce nu e cruce, ce înalță-adesea-i vânt, ce sclipește, amăgește, totul piere ce-i pământ. Fericire e-n iubire, pe un drum curat și sfânt.
Strofă 4
Judecata-nfricoșata, ce-ngrozește pe cei răi, nu-nspăimântă, ci încântă, pe cei preaiubiți ai Săi. Că-n vecie, Doamne, Ție, vor cânta iubiții Tăi.
Strofă 1
În pustie-n sărăcie neavând nimic frumos, simțul tace și în pace duhul gustă din Hristos. Fericire e-n iubire, chiar și-n loc sărăcăcios.
Refren
Fericire e-n iubire, În iubirea cea de sus, orice freamăt orice geamăt, Tu-l alini iubit Isus.
Strofă 2
Tu-mi ești viața, Tu povața, Tu amic la bine-ori rău, și prin moarte să mă poarte dragostea-Ți de Dumnezeu; veșnicie, mie-mi fie clipa-n care Tu-mi ești eu.
Strofă 3
Ce străluce nu e cruce, ce înalță-adesea-i vânt, ce sclipește, amăgește, totul piere ce-i pământ. Fericire e-n iubire, pe un drum curat și sfânt.
Strofă 4
Judecata-nfricoșata, ce-ngrozește pe cei răi, nu-nspăimântă, ci încântă, pe cei preaiubiți ai Săi. Că-n vecie, Doamne, Ție, vor cânta iubiții Tăi.
1 / 1▲
1. În pustie-n sărăcie
neavând nimic frumos,
simțul tace și în pace
duhul gustă din Hristos.
Fericire e-n iubire,
chiar și-n loc sărăcăcios.
R: Fericire e-n iubire,
În iubirea cea de sus,
orice freamăt orice geamăt,
Tu-l alini iubit Isus.
2. Tu-mi ești viața, Tu povața,
Tu amic la bine-ori rău,
și prin moarte să mă poarte
dragostea-Ți de Dumnezeu;
veșnicie, mie-mi fie
clipa-n care Tu-mi ești eu.
3. Ce străluce nu e cruce,
ce înalță-adesea-i vânt,
ce sclipește, amăgește,
totul piere ce-i pământ.
Fericire e-n iubire,
pe un drum curat și sfânt.
4. Judecata-nfricoșata,
ce-ngrozește pe cei răi,
nu-nspăimântă, ci încântă,
pe cei preaiubiți ai Săi.
Că-n vecie, Doamne, Ție,
vor cânta iubiții Tăi.
I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 301.
Autor text: Richard Wurmbrand.