1. E greu prin pustia cu șerpi arzători,
la fiecare pas e pieirea.
/: Dar, Doamne, cu-apăs, Tu ne-ai spus deseori, :/
/: spre Tine să-ntoarcem privirea. :/

2. Și-oricât de adânc ne-ar fi duhul mușcat,
la Tine e-un har și mai mare,
/: prin care din nou ni-l ridici vindecat, :/
/: și iarăși îl pui în lucrare. :/

3. E greu să pășim prin al nopții abis,
la fiece pas e-o primejdie.
/: Dar, Doamne-n Cuvânt, limpezit Tu ne-ai zis :/
/: În Tine să punem nădejde. :/

4. Curând la lumina cea fără sfârșit
din Țara iubirii eterne,
/: ieși-vom - și duhul deplin liniștit, :/
/: nainte, pe veci, Ți se-așterne. :/

I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 120.