1. Cu-atâtea lacrimi a fost plină
în lumea asta viața mea,
că oricând cineva suspină,
eu plâng cu el c-o jale grea.
Dar și-ntr-atât cântarea dulce
a bucuriei am trăit,
că pe orișicare drum m-aș duce,
eu cânt când văd un fericit.

2. Am suferit atât de-amară
singurătate pe pământ,
că nu pot să mai văd povară
pe nici un singur umăr frânt.
Dar și-ntr-atâta însoțirea
iubirii dulci m-a-nconjurat,
că pe-orice semen în iubirea
cea mai din cer l-aș vrea purtat.

3. Am cunoscut așa minciuna,
că pe-orice om îl bănuiesc,
dar și încrederea că-ntruna
mă-ncred în toți ce-i întâlnesc.
O, Doamne, dar de orice rele
desparte-acum sufletul meu,
în veci să nu fiu unde-s ele,
nici ele-n veci unde sunt eu.

I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 65.