Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 [V1] Cu-atâtea lacrimi a fost plină în lumea asta viața mea, că oricând cineva suspină, eu plâng cu el c-o jale grea. Dar și-ntr-atât cântarea dulce a bucuriei am trăit, că pe orișicare drum m-aș duce, eu cânt când văd un fericit. [V2] Am suferit atât de-amară singurătate pe pământ, că nu pot să mai văd povară pe nici un singur umăr frânt. Dar și-ntr-atâta însoțirea iubirii dulci m-a-nconjurat, că pe-orice semen în iubirea cea mai din cer l-aș vrea purtat. [V3] Am cunoscut așa minciuna, că pe-orice om îl bănuiesc, dar și încrederea că-ntruna mă-ncred în toți ce-i întâlnesc. O, Doamne, dar de orice rele desparte-acum sufletul meu, în veci să nu fiu unde-s ele, nici ele-n veci unde sunt eu.