1. Orișicât mi-ar fi curate
gândurile și umblarea,
nu pot fi aici de-a pururi
oaspetele Tău, Isus.
Vin și clipe când mi-alungă
vânturile si-noptarea,
vin și nori să-mi stingă duhul,
stări când pacea mea s-a dus.

2. Cum Te rog atunci, Isuse,
să mă 'nalți cât mai degrabă,
dureroasa cheltuire
însă mă slăbește - amar.
Tu, ce-mi poți salva lumina
vindecă-mi voința slabă,
primește-mi untdelemnul,
umple-mă din nou cu har.

3. Cu fiorul rugăciunii
să-mi alungi atunci mâhnirea,
cu spălarea-mpărtășirii
fă-mi iar chipul strălucit,
cu sărutul mă sfințește,
mă-nveșmântă cu iubirea
și mă fă din nou, Isuse,
oaspetele Tău iubit.

I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 56.
Autor text: Traian Dorz.