Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 [V1] Orișicât mi-ar fi curate gândurile și umblarea, nu pot fi aici de-a pururi oaspetele Tău, Isus. Vin și clipe când mi-alungă vânturile si-noptarea, vin și nori să-mi stingă duhul, stări când pacea mea s-a dus. [V2] Cum Te rog atunci, Isuse, să mă 'nalți cât mai degrabă, dureroasa cheltuire însă mă slăbește - amar. Tu, ce-mi poți salva lumina vindecă-mi voința slabă, primește-mi untdelemnul, umple-mă din nou cu har. [V3] Cu fiorul rugăciunii să-mi alungi atunci mâhnirea, cu spălarea-mpărtășirii fă-mi iar chipul strălucit, cu sărutul mă sfințește, mă-nveșmântă cu iubirea și mă fă din nou, Isuse, oaspetele Tău iubit.