1. Doamne, să nu pot întoarce
de pe urma lui Hristos,
nici când trupul mi l-ar stoarce
chinul cel mai nemilos.
Doamne, ci să merg oriunde
și să duc oricui mereu,
adevărul ce pătrunde
chiar și zidul cel mai greu.

2. Doamne, să nu-mi pot desface
legământul cu Hristos,
nici când trupul meu ar zace
pe gunoi afară scos.
Doamne, ci și-atunci să-mi fie
adevăr cuvântul tot,
inima întreagă Ție
dată ca un sfânt chivot.

3. Doamne, să nu-mi pot desprinde
ochii mei de Ia Hristos,
până când mă va cuprinde
nesfârșitul luminos.
Doamne, ci ființa-mi toată
și-ntru totul să mi-o țin
în lumina Ta ce-odată
mă va-mbrățișa deplin.

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 279.
Autor text: Traian Dorz.