1. S-aplecăm urechea
la înțelepciune.
să-i urmăm povața
sfântă, cum ne-o spune.

R: Isus e-nțelepciunea,
Cuvântul Lui cel greu,
să-L ascultăm în totul,
copii, mereu, mereu.

2. Toți cei care-ascultă
vorbele-nțelepte,
sunt păziți de toate
căile nedrepte.

3. Să primim îndemnul,
dat de-nțelepciune,
ea rodește-n minte
gândurile bune.

4. Căci înțelepciunea
cu-a ei sfântă față,
e lumina care
ne păzește-n viață.

I: Cântările Harului, volumul 7, cântarea 277.