1. Când toată viața asta nu-i
decât o fugă către moarte,
la care-ajungi atunci când crezi
că încă poate fi departe,
de ce atunci nu cauți tu,
la orice pas pe-această cale,
să-ți strângi în candelă de-acum
uleiul mântuirii tale?

2. Când este-așa de în zadar
tot ce se pare-aici valoare,
pricepi ce adevăr amar
e-n fața celui care moare,
de ce atunci nu tremuri tu,
la gândul care-o să te doară,
că nu ți-ai strâns nimic, nimic
din scumpa cerului comoară?

3. Când crezi Cuvântul, și-ți aprinzi
lumină pentru înserare,
și-ți strângi merindea pentru drum,
și-ți faci prieten de cărare,
abia atunci vezi ce-nțelept
e-acela ce-a gândit 'nainte,
strângând din praful trecător,
un aur care nu mai minte.

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 305.
Autor text: Traian Dorz.