1. Fericirea mea, Isuse,
e să Te iubesc mai mult,
să-Ți slujesc mai cu credință,
și mai plin să Te ascult.
Să trăiesc în curăție
și în umblet tot mai blând,
ca să-Ți fiu spre bucurie
orișiunde, orișicând.

2. Fericirea mea întreagă
e să-ți cânt tot mai curat,
să vestesc mai în lumină
Numele Tău minunat.
Și-n sfințită părtășie,
să trăiesc deplin cu-acei
ce i-ai mântuit prin jertfă
și pe care vii să-i iei.

3. Fericirea mea e-n Tine,
în iubirea Ta de jar,
de-unde izvorăște-ntruna
numai har și iarăși har.
Nici o suliță vrăjmașă
nu străpunge viața mea,
când în Tine e ascunsă,
când Tu ești ascuns în ea.

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 312.