Iată-mi cea din urmă parte din ce drum mai am de dus, Doamne-ajută-mi mai departe spre sfârșitul cum mi-ai spus. Peste zilele ce încă mi-au rămas să Ți le-nchin, lasă-mi pacea Ta adâncă și eternul Tău senin.
Strofă 2
Peste lupta mea cea bună, dup-al vieții zbucium lung, bucuria nu-mi apună până când am să ajung. Peste-a mea isprăvnicie lasă-Ți har tot mai bogat, să-mi sfârșesc cu vrednicie lucrul mie-ncredințat.
Strofă 3
Peste-a mea credință, - dată s-o țin până la sfârșit, pune-al Tău sărut răsplată, știi cât suflet i-am jertfit. Și talantul dat de Tine, să-l întorc precum mi-ai spus... De-mi vei spune-atuncea: ”bine", fericit aș fi, Isus.
Strofă 1
Iată-mi cea din urmă parte din ce drum mai am de dus, Doamne-ajută-mi mai departe spre sfârșitul cum mi-ai spus. Peste zilele ce încă mi-au rămas să Ți le-nchin, lasă-mi pacea Ta adâncă și eternul Tău senin.
Strofă 2
Peste lupta mea cea bună, dup-al vieții zbucium lung, bucuria nu-mi apună până când am să ajung. Peste-a mea isprăvnicie lasă-Ți har tot mai bogat, să-mi sfârșesc cu vrednicie lucrul mie-ncredințat.
Strofă 3
Peste-a mea credință, - dată s-o țin până la sfârșit, pune-al Tău sărut răsplată, știi cât suflet i-am jertfit. Și talantul dat de Tine, să-l întorc precum mi-ai spus... De-mi vei spune-atuncea: ”bine", fericit aș fi, Isus.
1 / 1▲
1. Iată-mi cea din urmă parte
din ce drum mai am de dus,
Doamne-ajută-mi mai departe
spre sfârșitul cum mi-ai spus.
Peste zilele ce încă
mi-au rămas să Ți le-nchin,
lasă-mi pacea Ta adâncă
și eternul Tău senin.
2. Peste lupta mea cea bună,
dup-al vieții zbucium lung,
bucuria nu-mi apună
până când am să ajung.
Peste-a mea isprăvnicie
lasă-Ți har tot mai bogat,
să-mi sfârșesc cu vrednicie
lucrul mie-ncredințat.
3. Peste-a mea credință, - dată
s-o țin până la sfârșit,
pune-al Tău sărut răsplată,
știi cât suflet i-am jertfit.
Și talantul dat de Tine,
să-l întorc precum mi-ai spus...
De-mi vei spune-atuncea: ”bine",
fericit aș fi, Isus.
I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 313.
Autor text: Traian Dorz.
Romani 2:1Aşadar, omule, oricine ai fi tu care judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi, căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur, fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri.