1. Ia-mi, Tu, voința totdeauna,
Isus, Mântuitorul meu,
/: să nu alerge pe vreuna
din căile ce le-aș vrea eu. :/

2. Să nu pot să doresc vreodată,
ce n-ai voi - și-ar fi străin,
/: chiar viața de-mi va fi luată,
prin sâlnicie și prin chin. :/

3. Tu-mi știi nevoile mai bine,
în orice timp și-n orice loc,
/: nimic să nu pot fără Tine
și făr-al voii Tale foc. :/

4. Ia toată voia mea, Isuse,
și pune-n locul ei pe-a Ta;
/: Tu să mă porți spre zări nespuse,
iar eu, smerit, să-Ți pot cânta. :/

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 318.