1. Din înălțimi albastre,
din cerul Tău, Isus,
în inimile noastre,
ne-aprinzi un dor nespus,
/: spre mai senin,
spre mai divin,
să ne-nălțăm deplin. :/

2. Din Țara cea de soare,
trimiți spre noi mereu,
lumină și cântare,
când drumul pare greu.
/: Să ne-ntărești,
să ne-nsoțești
spre culmi tot mai cerești. :/

3. Din Mâinele ce vine,
ne împletești cununi,
să fim așa ca Tine,
când Tu o să ne-aduni.
/: Spre culmi de har,
fără hotar,
ne porți Tu iar și iar. . :/

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 320.