1. Când nu suntem nimica,
ești TOTUL Tu în noi;
Isus, ne-mbraci cu Tine,
atunci când suntem goi.
/: Și intri-acolo unde
Ți-i ușa larg deschisă,
străluminând lăuntrul,
c-o viață nedescrisă. :/

2. Tu crești frumos în stratul
curat de orice spin,
acolo rodul dulce
Ți-l înmulțești deplin.
/: Și-Ți faci lucrarea sfântă,
când nimeni nu-Ți stă-n cale,
atuncea-Ți pui pecetea
dumnezeirii Tale. :/

3. Să fiu deplin nimica,
Isuse, vreau și eu,
să poți fi TOTU-n mine,
mereu, mereu, mereu.
/: Ogorul vieții mele
să crească sfânta-Ți fire,
'nălțând-o pretutindeni
statornic, prin iubire. :/

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 340.