1. Frate drag, pe calea noastră strâmtă,
eu te vreau mereu cu gândul sus.
/: Te iubesc c-o gelozie sfântă,
căci în lacrima ce-n ochi mi-e frântă,
e iubirea dulcelui Isus. (bis 2) :/

2. Poate azi, cu vârfuri de țepușă,
te-am rănit prin cele ce ți-am spus.
/: Dar nu eu îți bat mereu la ușă,
nu eu suflu-n vatră, prin cenușă,
ci iubirea dulcelui Isus. (bis 2) :/

3. Nu uita că noi eram în moarte,
fiecare de păcat răpus.
/: Dar acum noi toți suntem o carte,
și în ea, pe orice filă-n parte,
e iubirea dulcelui Isus. (bis 2) :/

4. Nu-i a mea nici lacrima cea frântă,
nici cuvântul care ți l-am spus.
/: Frate drag, pe calea noastră strâmtă,
te iubesc cu-o gelozie sfântă.
Nu e mea, să știi, a lui Isus. (bis 2) :/

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 343.
Autor text: Costache Ioanid.