1. Să nu pot ca să-mi caut vreodată
un adăpost în altă parte,
decât, Isus, întreg la Tine,
în orice timp, și pân-la moarte.
Să nu pot să privesc la oameni,
când vin cu daruri și povețe;
Tu-mi ești deplin Înțelepciunea,
în orice timp, în mii de fețe.

2. Să nu pot să doresc dulceața,
ce pare azi c-o dă pământul,
ci Tu să-mi fii toată plăcerea, toată,
și-n orice timp să-Ți cred Cuvântul.
Să nu pot să primesc o altă
iubire-n inima-mi sfințită,
decât iubirea cea din Tine,
în orice timp, mai fericită.

3. Să nu pot ca să-mi calc cu voia
al vieții legământ puternic,
ci să-l pot duce pân-la capăt,
în orice timp, tot mai cucernic.
Isuse-ajută-mi pân-la moarte
să fiu mai strâns lipit de Tine,
Să simți că sunt al Tău în totul,
în orice timp, cum se cuvine.

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 348.