1. Să fim lumină-acesta ne e rostul
în trecerea cea scurtă pe pământ,
/: să fim lumină, stând de veghe-n postul
în care ne-a chemat Stăpânul Sfânt. :/

2. E-adâncă noaptea și furtuna-i tare,
pe mare sunt corăbieri porniți:
/: să fim lumină și îmbărbătare
spre toți acei de valuri îngroziți. :/

3. Să le-ndreptăm necontenit privirea
spre Cel, de mulți, nălucă socotit,
/: spre El, ISUS, ce-aduce mântuirea,
sa fim lumină pururi la zenit. :/

4. Să fim lumină chiar când vine norul,
el soarele nu-l poate stinge-n veac,
/: Să fim lumină-a zis Mântuitorul,
În EI trăind, noi raze se desfac. :/

I: Cântările Harului, volumul 7, cântarea 235.