1. Să nu avem în lume, Doamne,
o stare prea fără suspin,
/: că unde prea cântăm în viață,
acolo plângem prea puțin. :/

2. Să nu avem prea multă frunză,
să nu fim prea de vorbe plini,
/: că unde prea mult se vorbește,
vor ști să tacă prea puțini. :/

3. Să nu umblăm prea fără grijă,
îngăduind prea mult ce-am vrea,
/: că unde-i viața prea ușoară,
acolo moartea e prea grea, :/

4. Să nu ne bucurăm prea tare
de-nșelătorul sorții zar,
/: căci când prezentul e prea dulce,
e viitorul prea amar. :/

5. Ci să slăvim iubirea sfântă,
ce ne-a ales pentru Hristos,
/: cu Cel ce-a mers prea pe-ntuneric
ajungi în loc prealuminos. :/

6. Și cel ce-a dus mai grea povară,
urcându-și crucea mai cu greu,
/: va fi, În cer, cel mai cu dulce
îmbrățișat de Dumnezeu. :/

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 382.
Autor text: Traian Dorz.