1. Doamne, nu lăsa-ndoiala
să mă clatine nicicând,
ci să cred, cu-atât mai tare,
cu cât urc mai greu luptând.
Nu-mi lăsa în suflet teama,
Ia orice vrăjmaș ajuns,
curajos să-i stau în față,
liniștit să-i dau răspuns.

2. Nu-mi lăsa de fiară spaimă,
nici când va răcni cumplit,
ci să-i pot privi puternic
ochiul cel nelegiuit.
Fă-ndrăzneala mea senină
să-l învingă-n orice fel,
Tu, Cel care ești cu mine,
să-l zdrobești pe cel din el.

3. Fă din fiecare luptă,
să-Ti vin mai îndatorat,
cu o slavă mai înaltă,
cu un imn mai inspirat.
Căci din fața Ta, Isuse,
mă duc eu în fața sa,
și din lupta lui învinsă
vin plângând în fața Ta.

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 197.
Text: Traian Dorz.