1. În jurul tot lumina lui Dumnezeu străluce,
În mii și mii de feluri chemându-te spre El,
Ferice ochii care mai pot privi spre cruce,
/: Și gândul ce-și mai poate din ceruri face Țel. :/

2. În jurul tot durerea necontenit rărește
A fraţilor tăi rânduri, lumina-mpuținând,
Ferice duhul care curat și cald privește,
/: Și pașii care calcă cinstit și drept oricând. :/

3. Ferice drumul care mai poate-afla Lumina
Și graiu-n care încă mai poate fi-un suspin,
Și-ntoarcerea ce încă-și mai poate plânge vina.
/: Cum au să cânte-odată în corul cel divin! :/

4. Dar vai, pe veci orbiei, ce-n iad voit se duce,
Și vai împotrivirii vrăjmașe lui Hristos,
Și vai neascultării de Jertfa de pe cruce.
/: Amar vor plânge-odată în noaptea cea de jos! :/

I: Cântarile Harului, Volumul 4, cântarea 190
Text: Traian Dorz