1. Doamne, rabd orice pedeapsă,
Care vine peste mine,
Dar nu pot să rabd durerea
De-a fi despărțit de Tine.
Ia-mi orice și-oriunde du-mă,
Cum vei crede Tu de bine,
Dar nu mă lăsa vreodată
Să fiu despărțit de Tine.

2. Chiar în Gheenă dac-aș merge,
Pentru ce mi se cuvine,
Dar îngăduie-mi de-acolo
Să Te pot privi pe Tine.
Căci lumina Feţei Tale,
Cu frumsețile-i depline,
Face rai din iadul negru
Și mă 'nalță către Tine.

3. Doamne, rabd orice pedeapsă,
Rabd lovirile haine,
Dar nu pot să rabd arsura
De-a fi despărțit de Tine.
Tu-mi ești fericirea-ntreagă,
Viața mea nu-i la altcine.
Fă cu mine tot ce-Ţi place,
Dar păstrează-mă în Tine.

I: Cântarile Harului, Volumul 4, cântarea 186