1. O, Adevăr, de tine
nicicând nu mă-nspăimânt,
asprimea-ți, pentru mine,
e-un har atât de sfânt.
Sub haina ta săracă
e-un aur necrezut,
căldura ta mă-mbracă
în inul nevăzut.

2. Puterea ta-mi pătrunde
prin tot ce-am mai frumos,
mi-arată și-mi ascunde
lumina lui Hristos.
Trăirea ta-mi înfrânge
sfieli și-mpotriviri,
frumsețea ta-mi răsfrânge
cerești descoperiri.

3. Mireasma ta-nsenină
întreg calvarul meu,
sub fața ta divină
cunosc pe Dumnezeu.
Curajul tău mă face
în veci de neînfrânt.
Tu, numai tu-mi dai pace,
În viață și-n mormânt.

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 199,
Text: Traian Dorz.