1. Cum soarele-și întoarce privirile 'napoi,
'nainte de-a apune, spre toți, de orice fel,
Îmbrățișând cu raze, zăpadă sau noroi,
Desparte-te cu zâmbet și tu de toți, ca el...

2. Cum ploaia se dă-asemeni la drepți sau la nebuni,
Cum pâinea, gurii bune la fel ca celei rea,
Cum drumul duce-asemeni pe răi ca și pe buni,
Suportă-i cu blândețe și tu pe toți așa.

3. Bun, nu ești când faci bine la unii când și când,
Nici răbdător când suferi ce nu-i nici mult nici greu,
Nici darnic când dai numai la unii - și spunând,
Ci când la toți faci totul, tăcând, ca Dumnezeu.

I: Cântările Harului, Volumul 4, cântarea 158
Text: Traian Dorz