1. Nu te lăsa furat de vreme,
Când viața trece-așa de-n zbor,
Nu zăbovi și nu te teme
Spre a-mplini ce ești dator.

R1: Orice cărare pare cruntă
Și grea spre-adevăr acum,
Că mii de piedici te înfruntă.
Când ai pornit pe sfântul drum.

2. Și nu-i de-ajuns numai putere
Trupească să răzbați spre Ţel,
Nebănuit mai mult se cere
Iubirea inimii spre El.

R2: De nu-ți înflăcărezi voința,
Luptând, răzbind și re-ncepând,
Te va ucide necredința
Cu cei ce-au disperat curând.

3. Nu-ţi pierde timpul scump pe care
Îl ai, ca toate mai de preț,
Nu-ți da pe flori înșelătoare
Cununa veșnicei vieți.

R3: Căci de te lași furat de vreme,
Va trece viaţa ca un zbor,
Și vei tot sta, te vei tot teme
Și-n veci nu faci ce ești dator.

I: Cântările Harului, Volumul 4, cântarea 149
Text: Traian Dorz