1. Din țara pribegiei mele
Se ‘nalță dorul meu stingher
Spre țara mea, mai sus de stele
Acolo unde lacrimi pier.
Și-adesea-mi zboară Doamne gândul
La sărbătoarea ce va fi
Când voi uita pe veci pământul
Cu-a lui puține bucurii.

R: /:Mi-e dor, mi-e dor să vină
Ierusalimul cel de sus
Cetatea de lumină
Mi-e dor de Domnul meu Isus :/

2. Mi-e dor s-ajung la Pomul Vieții
Mi-e dor de frații ce s-au dus
Și în răcoarea dimineții
Să stăm la masă cu Isus.
Mi-e dor să văd a Vieții Carte
Și al meu nume scris în ea
Să intru pe porți în cetate
Mi-e dor s-ajung în țara mea.

3. Dar cel mai mult mi-e dor de Domnul
Mântuitorul meu cel drag
Căci Lui i-am spus adesea dorul
De-a lungul vieții de pribeag.
Mi-e dor să-i văd a Sa splendoare
Să-i mulțumesc căci m-a salvat
Să cânt a Mielului cântare
Și eu pe malul celălalt.