Otniel Stirb V1 C V2 C V3 C [V1] Din țara pribegiei mele Se ‘nalță dorul meu stingher Spre țara mea, mai sus de stele Acolo unde lacrimi pier. Și-adesea-mi zboară Doamne gândul La sărbătoarea ce va fi Când voi uita pe veci pământul Cu-a lui puține bucurii. [C] /:Mi-e dor, mi-e dor să vină Ierusalimul cel de sus Cetatea de lumină Mi-e dor de Domnul meu Isus :/ [V2] Mi-e dor s-ajung la Pomul Vieții Mi-e dor de frații ce s-au dus Și în răcoarea dimineții Să stăm la masă cu Isus. Mi-e dor să văd a Vieții Carte Și al meu nume scris în ea Să intru pe porți în cetate Mi-e dor s-ajung în țara mea. [V3] Dar cel mai mult mi-e dor de Domnul Mântuitorul meu cel drag Căci Lui i-am spus adesea dorul De-a lungul vieții de pribeag. Mi-e dor să-i văd a Sa splendoare Să-i mulțumesc căci m-a salvat Să cânt a Mielului cântare Și eu pe malul celălalt.