1. Spre soarele iubirii
Să fiu întors oricând,
Să-i pot primi lumina
Și-n inimă și-n gând.
Sub razele lui sfinte
S-aduc, apoi, frumos,
Un rod tot mai statornic
Spre slava lui Hristos.

2. Spre soarele iubirii
Să-ndrept pe toți acei
Ce zac în bezna urii
Și-n chinurile ei.
Căci toată bucuria
Și fericirea sunt
Depline în iubire
Și-n cer și pământ.

3. Sub soarele iubirii
În veci vreau să rămân,
Să-mi fie el cărarea
Și singurul stăpân.
Să ard în vâlvătaia-i
Întreg și nemaistins,
Slăvind pe Dumnezeul
Iubirii necuprins.

I: Cântările Harului, Volumul 4, cântarea 145