1. O, Doamne, Te caut pe Tine,
Tu-mi ești a vieții Comoară,
că-ntâi Tu venit-ai la mine
pe-a dragostei veșnică scară.
De Tine mi-e sete întruna
căci Tu mi-ești de-a pururea Apă,
pe Tine Te cer totdeauna
și sufletu-n Tine se-adapă.

2. Tânjesc după Tine cu toată
ființa ce-n Tine viază,
în Tine-i pe veci săturată
și-n Tine deplin se păstrează.
Gândesc orișicând și oriunde
la Tine, preadulce Iubire,
Isuse în Tine se-ascunde
fierbinte întreaga-mi simțire.

3. Lipit sunt de Tine-n vecie,
căci Tu, mai întâi, cu putere,
mi-ai dat dulcea Ta părtășie
izvorul etern de-nfiere.
Te laud, Te laud, Isuse,
Te cânt, Te iubesc cu-nfocare,
în Tine îmi sunt neapuse
a vieți-mi sfințite izvoare.

I: Cântările Harului, volumul 7, cântarea 177.