1. Să fiu cuprins de patima iubirii
tot mai puternic și mai mult,
ca-n orice timp, aici în lumea urii,
să pot Îndemnul să-i ascult.
Să fiu purtat de adevărul tare,
prin veacul de minciună-aprins,
și tot mai drept să merg pe-a sa cărare,
și-n lupta lui mai neînvins.

2. Să fiu legat cu funiile sfinte
de-al cerului etern altar,
și mai curat și liber spre-nainte
s-alerg, ca trăitor În har.
Să fiu păstrat În veșnica lumină,
când pribegesc prin noaptea grea,
și ușurat deplin de orice vină,
când spun Ia alții despre ea.

3. Să fiu găsit În Templul bucuriei
mereu prin lumea de-ntristări,
să-mpart Ia toți nădejdea veșniciei,
prin harul veșnicei iertări.
Să fiu topit desăvârșit în Tine,
Isus, Mântuitorul meu.
Fă necurmat lucrarea asta-n mine,
cum Tu voiești, nu cum vreau eu.

I: Cântările Harului, Volumul 4, Numărul 390.