1. Hristos îmi e Viața
din care m-am născut,
În El ce mii de fire
sunt pentru veci țesut;
din El îmi iau întruna
un tot mai nou avânt,
/: să urc din treaptă-n treaptă
spre-un vârf mai nalt și sfânt. :/

2. Hristos îmi e Lumina
sub care îndrăznesc
să-nalț Cuvântu-I veșnic
și Harul Său ceresc,
El mă-ntărește pururi
în grelele-ncercări
/: să nu m-abat vreodată
din sfintele-I cărări. :/

3. Hristos îmi e Trăirea
în lupte și nevoi,
să nu mă prindă teama,
să nu dau înapoi.
Cu El am biruință
și roadă ne-ncetat,
/: El mi-e Iubirea plină
și Cântu-nflăcărat. :/

4. Hristos îmi este Rostul
prin lumea de acum
și nu mai vreau nimica:
pe El Îl nalț pe drum.
A Lui să fie slava
și cinstea pe deplin,
/: și-n veacul cel de astăzi
și-n vecii care vin. :/

I: Cântările Harului, volumul 7, cântarea 156.