1. Osteneala mântuirii
niciodată n-o-nceta,
cum e zelul muncii sfinte,
nu-i nimic a te-ajuta.
Lacrimile rugăciunii
nu ți le usca nicicând,
nu ești mai primit în ceruri,
ca atunci când mergi plângând.

2. Setea după Apa Vieții
simte-o-n inimă mereu,
nu-i alin cum e Cuvântul
buzelor lui Dumnezeu.
Dragostea de frați dorește-o
ca pe dulcele nectar,
părtășia-n adunare
e ca mana din altar.

3. Suferințele iubirii
nu le socoti poveri,
nu-i ca ele har mai mare,
nici răsplată nicăieri.
Ţinta mântuirii tale
n-ai atinge-o nicidecum,
dac-aceste binefaceri
nu te-ar ajuta pe drum.

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 257.
Autor text: Traian Dorz